seismpeporiibordo

Ascensor

80d1890f9d25fb8eb602ee477ff5abf8

Eram întemniţat pe câteva secunde într-un ascensor vulgar cu uşile din table ce imită lemnul. Disperat ca ultima lună de vară. Atenţia mea nu a căzut spre nimic. Nici un detaliu în acea construcţie bizară, nici un anunţ profan, nici un act de degradare socială, doar încercări inutile de a renova ascensorul cu imitaţii şi table. Priveam în van creatura bizară şi uşor cădeam molatec cu gândul la cea care mi-a fost bizară pe un timp atât de redus, atât de rezervat, atât de ratat. Erai bizară pentru că oscilai mereu, între prozaic şi castitate, având acelaşi traseu de fiecare dată, în care purtai cu tine necunoscuţi, ce te priveau în van şi fără detalii. Precum un ascensor cu uşile din table ce imitau lemnul, vulvele se deschideau ades, iar ulterior nu au mai simțit nimic pentru nimeni. O făceau mecanic, fără predilecţie pentru o anumită concepţie sau pentru un ritual programat chinestezic. Poate n-o fi simțit nimic și pentru mine. Dar îmi place să mă amăgesc, ca orice pământean lovit de-o neastâmpărare ciudată, precum că ar fi un epicentru ce chiar ar porni din fisurile vaginale. S-au deschis uşile, am ieşit şi le-am lăsat să se închidă ireversibil, pentru o perioadă nedeterminată, pentru totdeauna.

Suntem ascensoare ce s-au deschis ușor cândva, spălate în fiecare sâmbătă de bale zdrențuroase ce nu au însemnat mai nimic…

Am intrat în apartamentul laconic, care îmi provoca nelinişte, mai ales că părea mai pustiu ca oricând. Și că era linişte anemică, mi-am pus la volum maxim Deep Purple – When a blind man cries și am plâns ca un copil, apoi ca un bărbat, apoi ca un laș, iar după, am râs ca un idiot…

Advertisements

Prostituate fără destin

df8d63eb304842754a8fce2d1dfc4ed0

Pablo Picasso – Prostituate în bar

Eram în mașină și aveam un simț grotesc să parcurg niște kilometri pe cea mai oribilă, viciată și poluată stradă – cea a Uzinelor. Trebuia să merg la piața ceea recunoscută publicului larg, precum o împinsătură – ,,Talchiok”. Așa că am cotit pe o altă stradă cu scenarii extravagante, de prost gust – Calea Basarabiei.

De-a lungul străzii observam trupuri disproporționate, caricaturale de femei ilicite, ce se vindeau la propriu, care cunosc faptul că nu o fac din faimă sau din nevoia pentru satisfacție sexuală, sau pentru experimente cu bărbații de tot soiul, mai mari sau mai mici, mai virili sau mai sensibili congenital sau pe la genitale. În esență, păreau niște fețe umile cu țâțe și cururi.

Nimic mai mult, restul, din nevoia pentru obișnuința vieții le lăsau pentru copiii sau bărbații lor, dacă îi mai aveau. Restul vieții o petreceau natural, fără constrângeri de piele sau de păr a vreunui obsedat sexual, care știe că un act sexual poate fi o simplă afacere, un frust gest de a parca mașina în fața unei femei cu coapsele desfăcute, ce așteaptă… Dar astea sunt doar concepții subiective de bărbat care nu a știut ce înseamnă sexul cu o prostituată.

Cât de smerite arătau, precum majoritatea femeilor casnice de prin străfundurile rurale sau de prin citadinul neîmblânzit, care dansează pe cioburi în fața bărbaților lor, preponderent autoritari în fața lor, dar slabi în fața societății. Fețele lor fără mister dispersau culori șterse, fiind un gest de policromie jenantă. Femei ce nu au destin – prostituate programate sexual, fără o mică doză de castitate feminină – caste inferioare ce le găsim prin India ce mănâncă carne de șoareci. Niciodată nu se vor apăra – nu există pledoarie adecvată pentru asemenea cauză, pentru că sunt prostituate din clasa de jos.

Prostituatele din clasa de jos au ghinionul de a se numi femei – ele nu pot iubi, nu pot face dragoste, nu au o piele curată și nu au miros plăcut – de aceea și se vând ieftin. E de parcă te-ai uita direct și ireversibil, distant la mizeria din bordelurile Kandapara, din Bangladesh – țara islamică ce a legalizat prostituția.

Dar nu vreau să le condamn, pentru că nu vreau să am o retorică neconstructivă, mai ales că există mii de femei elitiste, care se propun și se evaluează în dragoste de interese. Femei care poate le cunoaștem toți, le avem poate chiar și prin timeline-uri, dar nu le putem condamna, pentru că ne sunt apropiate – le vorbim doar pe la cine în cercuri restrânse de prieteni apropiați. Femei care sunt și arată vulgar, doar când administrează dragostea ca pe o afacere. Un fel de business ladies care beau MOHITO-uri sau mănâncă doar COCOS-uri private.

Perverși cu femeile

1948211_10152959394819381_3380451884515990317_n

Altfel nici nu putem fi, pentru că ne atrag, pentru că ne gândim cum să scăpăm de treburi și să i-o băgăm cât mai adânc, pentru că ne place să o vedem gemând. Femeia perfectă pentru un bărbat e femeia care geme, din cauza sau datorită lui. Bărbaților le place să facă glume pe seama femeilor, uneori să fie chiar aculturali, aruncând niște aberații ce țin de intim, de fantezii sau de vulve. Deci, să fie perverși, chiar dacă circumstanțele nu implică un asemenea comportament embrionar.

Suntem perverși cu femeile, pentru că ne place în timp ce abordăm cu ea o temă serioasă pe telefon, să evităm un pic subiectul și să le spunem cât de tare am vrea să fim între cracii ei sau să le spunem să înceapă fără noi, pentru că ne simțim vinovați pentru absență. Atunci când vorbim lejer și nonșalant cu ea la telefon, ne vine în cap câte-o idee pe care mintea nudă de bărbat nu o poate ține pentru el, astfel urmează o indecență ,,Ascultă, lasă-mă cu toată discuția asta inutilă și alege-ți o poziție ce trage la sex…ce zici de doggy? Vreau să mi te închipui…” Ceea ce se cere de la femei în asemenea situații e să susțină toată trăncăneala asta trăsnită de bărbat plictisit și să joace rolul de femeie gata de perversiuni.

Cu cât suntem mai departe de sex, cu atât suntem mai perverși. O simplă plimbare într-un parc anost, într-o vreme umedă, ce adie a nevoi pentru un latte fierbinte, la fel poate fi motiv pentru o serie de perversiuni – ,,Pune-mi mâinile în pantaloni să vezi dacă reacționează!”, ,,Diseară când o să cinăm vreau să o facem pe masa de la bucătărie…Ce zici? Cină fără orgasm, imposibil”, ,,Mă irită colanții tăi, pentru că astfel sunt mai departe de ea – cea care acum e umedă…”, ,,De câte ori te văd cu buzele rujate, de atâtea ori mă gândesc la orgasmuri”, ,,Ce spui să o facem pe-aici? poate o să ne vedem cum arătăm dintr-o parte pe internet.”

Astfel, ne place să le facem să roșească, pentru că de obicei femeile roșesc la asemenea utopii obscene. Știm că n-o să se întâmple nimic, pentru că nu prea se apucă oamenii să o facă în parc, tindem să credem că nu suntem așa morbizi pentru sex, mai ales dacă ți-ai cumpărat latte, care vreai neapărat să-l beai cât de lungă o fi plimbarea.

Situațiile perverse apar și în timpul actului sexual, pentru că, uneori mai comentăm ceea ce facem. Nu ne-am jena dacă am mirosi lenjeria ei intimă, proaspăt abandonată. Perversitatea e o reacție adecvată pentru nevoi naturale, fiziologice. În esență, e un accesoriu bărbătesc pentru că e alcătuită din umor, o nevoie spontană pentru sex și o femeie, mult prea atrăgătoare, pentru a încerca să fim culți.

Suntem cei mai persuasivi când suntem perverși, cred că fiecare din noi ar avea câte un talent pentru sex-reclame. Tindem să convingem o femeie care înțelege perfect ce înseamnă naivitatea bărbatească. Ne place să verbalizăm intențiile sexuale, care se lovesc necontenit în capul nostru, chiar dacă resimțim că e un moment inoportun. Ceea ce e inoportun, ne atrage și mai mult, ceea ce e femeiesc, ne contagiază…

Să faci dragoste…

10802027_757509954329071_5864353209953422467_n

Acum, vreau să lenevesc romantic, să stau culcat pe sânii ei și mișcările mele să fie încordate, doar ca să mă tem, să o frâng pe picioare…

. . .

Mă temeam să nu te frâng pe picioare, pe arcurile abdominale, pe sâni, pe buzele uscate sau să te doară, când aveam să te trag de păr, dintr-o neputință de a-mi controla pornirile embrionare și virilitatea sexuală. Erai motiv pentru răsculări imense de hormoni, lichide, perversități. Erai motiv clar pentru sexul meu tare, care îți crea disconfort în timp ce te cuprindeam. Suntem prea degradați cu femeile pe care le iubim, pentru că vrem să le iubim în orice moment, doar că într-o manieră pornografică.

Ea se juca cu mine, pentru că îmi fura din habitatul de care eram obsedat – din acel spațiu restrâns, atât de elastic, pentru că iubea să o fut mai dur, pentru că doar așa avea să geme. În acea noapte îmi fura totul. Ea dorea ,,să iubească”, să simtă lenea romantică care avea să lungească sărutul,tremurul și pătrunsul…să o abordez molatec, fără să gândesc la timp, la sex, la căldura infernală din cameră, care mă făcea sufocant.  De câte ori mă desprindeam de ea, înțelegeam că eram dependent de căldura ei, chiar dacă aveam nevoie de aer rece și să alerg cu un nud, contagiat de rabii prin cameră, să râd inhalând cât mai mult aer eterogen, fără să persiste omogenitatea aerului ei.

Aveam să mă sufoc, aveam să fac dragoste, îngenunchind în fața ei mii de ori, fără să cad în genunchi. Cădeam să sărut coapsele ei, apoi ridicam capul, o priveam melancolic, vroiam să o pătrund fără milă, cu toată ființa mea, astfel să mă rătăcesc într-un abdomen femeiesc, pe care l-am cunoscut și l-am uitat instant la naștere, doar cu o altă femeie, care avea să-mi fie mamă. Vroiam să rămân în ea cu toată ființa, pentru că era vastă, infinită în seara aceea. Avea să-mi placă totul ce trebuia să observ prin nepătrunsurile ei.

Îmi plăcea că mă temeam să te apuc mai strâns de piele sau să te înșfăc de părul mult prea sănătos, pentru a nu distruge momentul de tumult leneș, domol, romantic, pentru a nu dezechilibra șubreda cunoaștere care se dezvolta prin noi, pentru a nu ruina dragostea dublă, în forma ei sexuală sau pentru a nu ajunge să facem sex brut. Mă priveai doar în ochi să vezi cât de frecvent îi închideam, să calculezi involuntar plăcerile râvnite.Te priveam și eu, zâmbind scurt și pentru un moment prelung aveai să închizi ochii, să-ți rătăcești pupilele, uitând de mine pe câteva secunde și să strigi gemător, cu gura spre cerul inexistent, cu buzele fragile, ce se inundau prin sânge, căpătând plenitudine.

Aveai orgasm lung, mult prea lung. Aveam să aștept și să îmi simt apartenența la ceva, atât de clar, precum un sublim femeiesc. Pentru prima dată aveam să înțeleg că mă simțeam confortabil când iubeam din plin un trup crud și când o lăsam să danseze tango argentinian, făcând acrobații în mintea mea, prea suspectă pentru apaține cuiva, prea smintită și proastă, pentru a nu se oferi ei.

Ceartă

lovers_

Necuprins şi reproşuri indecente într-o dimineaţă prozaică, alertă mă orbeau involuntar şi mă făceau iritat din cauza razelor solare, triviale. Împrumutasem temporar grimasa unei creaturi matinale, ce distruge miturile optimiste omeneşti, nu din mizantropie, ci din revenirea conştientă într-o stare ursuză, umană, ratată.

Îmi era greu să te privesc, ochii cedau, precum laşii cedează unor vicii, precum psihaanaliticii cedează în faţa unor prejudecăţi empirice şi pentru asta îi lăsam întredeschişi, astfel desfigurându-ţi imaginea ta perfectă. Erai caricatură în acea dimineaţă, eram neinspirat, distant de umorul potrivit, pentru a te înţelege şi accepta. Erai sonoră, bitchy şi machiată, aveai efect, pentru că erai în lenjerie neagră, aveai feminitate, pentru că aveai ruj, erai uzată, pentru că mă aveai pe mine.

Aveai predispoziţii pentru grandoare, divulgai o problemă majoră într-o minte minoră. Eram atras de imensul mintal, doar atunci când nu se ajungea la ceartă. În timpul unei cerţi feromonii se alienau în nebunia atmosferică, creând o stare condensată, ciudată, un habitat nebun, doar că fără trupuri nebune. Trupurile erau încordate şi asta ne făcea suspecţi. Suspecţii nu fac sex, suspecţilor li se citeşte verdictul, în cătuşe şi cad doborâţi, în temniţă, cu aceleaşi cătuşe pe oase. În acea dimineaţă aveam dureri de oase, ce influenţau negativ sentimentele şi replicile, pe care încercam să le ofer, fără o coeziune logică, doar din inerţie, doar din conformism, doar dintr-o dimensiune cronologică, bizară, pe care am parcurs-o cu tine, fiind adeptul unei evoluţii plenare de femeie, în apusurile alterate a gândurilor mele.

În acea dimineaţă, în clipe de tăcere interlopă, ambii urmăream un apus – fondue, ce amintea un element subliminal, inexistent în pictura lui Salvador Dali ,,Persistenţa memoriei”. Era o dimineaţă ironică, penibilă, cu note de umor solitar, arongant despre apusuri topite şi memorii persistente.

Parfum

10409017_10152282797317291_8482492938017750301_n

În fiecare seară umilită de o rutină dogmatică, după un duş apatic, cu gânduri insolubile, cu urme suspecte de apă şi calcar pe o piele umedă, îmbibată cu mirosuri molatice de soluţii igienice ce imită prospeţimea; revin în camera în care am alterat atâtea ori în singurătate, în companii nocturne, în timp şi secvenţe futile, mă privesc în oglinda puţin prăfuită, ce-mi degajă chipul mizantrop, îmi amintesc ritualul loial prin care ea avea să se apropie din spate, să-şi privească chipul indulgent, să-mi bulverseze hormonii prin palparea zonei abdominale, să mă sărute maniacal, după care să alerge dezinvolt căzând pe patul rece, răspândind mirosuri-femei. Iar eu aveam să rămân în acelaşi loc, neclintit, cu ochii fixaţi, puţin intimidaţi de lumina oarbă, incandescentă, care rătăceau vinovaţi prin alte spaţii, cu alte senzaţii olfactive.

În fiecare seară de rutină şi dogme, înainte să mă culc, să cad uşor în recele desprins de pe pat, să aud sunete aleatorii, izolate, ieşite din context, îmi aplicam esenţa de parfum Carolina Herrera pe părţile inferioare ale gâtului. Îmi plăcea senzaţia să port un miros contagiat, împrumutat temporar, străin. Ea, avea să mă privească straniu, când mă îndepărtam voluntar de propriul miros, prin aplicarea unei esenţe serale pe corpul proaspăt:

– Ştiai că femeilor le place mirosul de piele, pentru că nu poţi să-l explici, precum orgasmul, dragostea, atracţia, ci nu mirosul de parfum? mă tachina ea, privindu-mă sarcastic, cu note de perplex.

– Bărbaţii sunt într-o permanentă căutare de mirosuri. Acum te miros suspect şi pasional pe tine, iar atunci când nu vei fi, voi rămâne cu acest parfum indecent şi cu gândul la femeia din tine. Aveam să-i răspund reuşit.

-Crezi că voi fi eu acea femeie şi eu acel miros indecent? mă întrebă ea, trecând cu mâna prin părul ei, ce se întindea pe toată lungimea patului.

– Doar dacă vei fi indecentă acum…, am ironizat, fără uzanţe şi speculaţii perverse.

– Pot să fiu indecentă, doar că nu-mi priesc mirosurile eterogene din această cameră. Pentru asta am vrut să mă calmez mirosindu-ţi pielea irosită prin alte mirosuri, mi-a răspuns încordată şi m-a lăsat fără replică, de parcă avea să fie ea cea răspănditoare de o esenţă unică şi un miros-reflex.

Sexualitate

6185405-R3L8T8D-600-am15

I-am spus să se dezbrace şi astfel o consternaţie rebelă i-a transformat mimicile rafinate de femeie selectă, în mutilări ravenoase ale pielii de femeie surprinsă şi perplexă. I-am spus că am convingeri, care au fost constituite din idei şubrede despre femei, prin care somez că nudul feminin e absolut obsesiv, deci perfect, deci normal în clipe de libido genital. Îmi plăcea timiditatea ei programată, asta şi mă făcea să o provoc prin persuadări prolifice despre utilitatea momentană a nudul feminin în clipa cauzală a unei nopţi de vară, cu excese de căldură şi de produse naturale, sărate ale pielii.

Mi-a spus că nu acceptă asemenea imperative şi constrângeri morale, trupeşti în toată coerciţia masculin-cinică. Era sigură în filantropia mea bărbătească ce se rezumă la aşteptare, la răbdarea ideologică a unui gentleman presupus, care crede în congruenţa excitării şi răbdării, în paradigma nocivă precum clipa sexualităţii e lovită de obscuritate. Obscuritatea e elementul accesoriu, care nu trebuie evitat pentru că în el se regăseşte lumea complexă şi nedeterminată a unei femei, propagatoare de senzaţii nocturne. Mi-a spus că-i plăcea felul cum ofeream prioritate femeilor în orice problemă alterată-social şi că i-am spus despre Freud, că a studiat elevat sexualitatea o perioadă îndelungată, pe când problema feminină era pentru el, lovită de incert, pentru că unele doleanţe feminine, atât de orizontale, pot cădea instant în ,,cătuşele” nedumeririi (apud. Marea întrebare, la care nu ştiu să răspund în ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este următoarea: “Ce vrea de fapt o femeie?” S. Freud).

Pentru ea era o levitaţie feminină să audă asemenea ode exaltate şi lirice de la un rătăcit mintal, precum eram eu şi un nevrotic asexuat, precum era Freud. Vorbeam despre o lume atât de neexplorată precum era femeia şi ceream o lume atât de utilă precum sexualitatea, în faze de brut penal, nocturn.

Pentru ea era foarte important să fie tratată precum concepte despre femei, preluate din marile citate, a unor mari individualităţi sau măcar să fie regăsită în corectitudini şi conformisme aleatorii, despre cum se edifică relaţiile banale. Pentru mine era important să îmbin acele lumi expuse la licitaţie anterior – femeia neexplorată şi sexualitatea utilă.