Seismologia trupului tău

by poclitarri

O chirie laconică era abătută în ecouri amoroase, ce erau în unison cu aerul contagiat ce se strecura prin geam. Geamurile nu erau transpirate, ipoteză ce nu se răsfrângea şi asupra caricaturilor corporale de pe pat. Aceste caricaturi purtau şi dragostea lor ,,în chirie”. Ele existau în dragoste, ci nu coexistau în ea.

Două caricaturi cu accese de nud, spânzurate în solitudinea patului s-au decuplat, pe când respiraţiile lor s-au cuplat nociv, meschin cu excese de carbon. Sensibilitatea inspiraţiilor ei provova expiraţii lascive din partea lui. Acea caricatură expirată eram eu, tu optai pentru cea inspirată.

În acea noapte virală, în care privirea mea se oprea la imensitatea şi grotescul spaţiului închiriat, cu pereţii în tonuri închise, cu tablouri ruginite, ce reprezentau caracterul simbolic al chiriei, cu rafturi în putrefacţie şi cărţi în uitare; am înţeles că am obosit de cărţi, de domenii, de infime căutări.

Am înţeles că doar seismologia trupului tău reuşea să mă deruteze, ci nu vinul băut anterior care mă făcea doar să roşesc puţin. Seismologia trupului tău începe de la faţa palidă acunsă în părul rebel, în negru, în cheratină. Acea faţă e rătăcită pentru că înţelege actualitatea chiriei. Buzele ei uscate şi-au pierdut lichidul, dar acidul emerge în voluptatea lor. Erai narcotică şi mă priveai amnezic, pentru că erai generatoare de seisme. Un gest, un reflex m-a făcut să ating şi să strâng uşor buzele cu mâna, de parcă deformam, de parcă nu credeam că ceva perfect îmi aparţinea. Nu puteam să mă opresc aici şi mâna dezorientată derapa tactil pe labirintul spatelui tău gol, observând cum se mişcau porii omogen, în senzaţii de rece, de frig, de nud. Cu degetele mi-am propus să las amprente pe acel spate seismologic, care vor fi şterse cu primul duş apatic, devastator de dimineaţă. Aveai ceva atât de sublim pe liniile acestui trup latent, dar şi atât de distrugător, ce mă poate lăsa ruine.

Am început să caut ieşiri din labirinturi; să scriu mesaje scurte pe pielea ta, inhalând mirosul ei, atât de irepetabil, cu nuanţe de nud; să par romantic într-o epocă de vicii, complexe, excese şi chirii, dar în esenţă rămâneam a fi caricatură animalică, cu alte obsesii despre seisme.